NoKsh Book

THE R&B SUCCESS

autor: Alexandra Roşu; anul apariţiei: 2012; editura: Mica Valahie

BOOKINTRO

            Prima parte a lucrării, alocată unui spaţiu rezonabil şabloanelor pe care ar trebui să le însuşim în mod constant dar personalizat, are în vedere asimilarea unor principii elementare asupra particulelor umanoide pe care le consumă esenţa umană în stare nealterată. Aici detaliem şi ceea ce înţelegem de fapt prin sintagma RED (rethinking the energy direction), mai precis în THE RED PART. În viziunea noastră, RED este un prerogativ solid şi deloc perfid şi trebuie reprezentat corect de asimilarea individuală a unei schimbări şi reconceptualizări personale, fundamentate pe premisa domino-ului sinergic.

            Partea a doua a cărţii se poziţionează, din punct de vedere mental, tocmai pe capacitatea de a identifica, analiza, influenţa şi schimba părţi ale puzzle-ului uman embrionar negativ care se revarsă în cascadă într-o dezamăgire comasată, în multe cazuri trăită iar în altele doar mimată, astfel încât să se genereze pattern-uri capabile să conducă la rezultate materializate constant, ţinând cont de principiul BLACK. Altfel spus, cele două viziuni, doar aparent diametral opuse, au la dispoziţie 23 de tablouri efervescente la nivelul cărora s-au făcut presiuni, printr-un ochi rigid de autor, de a combina fluid, transparent şi nicidecum insipid tonurile de culoare desprinse din sindromul cotidianului, astfel încât să se poată produce un sinergism real perfect declanşat pe axa RED-BLACK SUCCES.

            De fapt, atunci când oamenii care îngurgitează apatic globalizarea vor avea suficient timp la dispoziţie să respire dialogul intern a principiului RED SUCCES, apreciem că vor deţine suficient de multe calităţi umane care să fie în măsură să producă nu doar un progres de conjunctură ci rezultate cu garanţia unui succes fără bariere sau frontiere. Iar atunci când limitele personale vor fi altele decât cele amestecate în mojarul comun al umanităţii embrionare modulare aşezată în şabloanele unui BLACK SUCCES, atunci, fără nici o îndoială…succesul comun îşi va relua mersul pentru a atinge cât mai curând posibil regresul şi nu va putea elibera din chingi, sub nici o formă concretă şi nici măcar rotundă, progresul pentru a putea oxigena în parametri corespunzători visul…succesul!   

Muţumesc:

Celor pe care îi cunosc

şi Celor care mă mai cunosc

 

CITATE RELEVANTE DIN CARTE

Fiinţa umană se transpune la fiecare secundă în postura de a se poziţiona sau de a decădea pe scena succesului lumii. Constat, din păcate, că nimeni nu acordă suficientă atenţie unui demers care poate centra universul într-o neo-dimensiune marcată de smart-viziuni atent selecţionate.

Lumea se confundă astăzi într-un non-sens firesc tocmai datorită unor percepţii legate de succes. Atâtea cărţi şi lecţii pe teoria şi practica succesului au zdruncinat de secole minţile unor muritori platonici dar îndeajuns de creduli încât să creadă că totul e permis şi că lumea poate fi condusă chiar şi cu ochii închişi. Şi iată că ceea ce specialiştii economico-financiari văd astăzi în fenomenul crizei micro-macroeconomice la nivel local-regional-internaţional nu pare să mai surprindă pe nimeni decât poate pe aceia, tot mai mulţi, care în disperare de cauză îşi pierd identitatea umană pe scena funcţiilor departamental-organizaţional-statale sau poate renumele sau poate şi locul de muncă sau poate chiar totul... Iată cum în acest trist peisaj succesul pare să nu mai uimească societatea iar invidia binecunoscută să nu mai primeze, ca să nu mai vorbim de media care-şi pierde mult prea repede coloratura de sfaturi şi analize. Această tentativă de a enumera câteva impresii personale legate de haosul mental care se instalează în realitatea pe care o respirăm se datorează în bună parte tocmai sesizării melanjului desenat stângaci pe terenul revendicat de mileniul III.

pag. 9

 

Te-ntrebi poate dacă are vreun rost să avem toţi un ideal imaginat ori pe hârtie schiţat, sau dacă are vreun rost să ne târâm toţi visele-n cenuşa păcatelor native, ce se-nmulţesc în secunde şi ani, cerşind în genunchi puterea divină de a persevera-n rang înainte şi de a ajunge cineva…cândva? Îţi spun iată că, uneori, însă, în goana teribil de aspră de a urca mai multe trepte în aceeaşi respiraţie infimă, sfârşim logic de tragic, în nesimţirea de a uita să mulţumim pentru ceea ce ni s-a dat, având în gând doar un nou şi alt ideal… Însă, ideal ar fi poate, ca ţinta unui oarecare, oricare om să nu-i schimbe acestuia modul de a reacţiona, respira, visa, comporta faţă de ce-i în jur şi cei din jur, roată-mprejur…

pag.  17

 

Din fericire, viaţa-ţi oferă la discreţie posibiltăţi ascunse-n comori efemere, la alegere, şi nu te obligă nicicând şi niciunde, nicicum să fii cinstit faţă de ceea ce ea îţi oferă necondiţionat. Într-un pattern netrucat îţi mai spun: în viaţă, indiferent dacă eşti învingător sau învins, important este să-ţi găseşti inevitabil un punct central de susţinere şi aliniere la echilibrul etico-moral pentru a putea continua ceea ce ai început dar şi pentru a-i ajuta voit pe cei neajutoraţi sau timizi să-şi trăiască propria viaţă căci nimeni nu ştie mai bine decât tine cât de vital este să simţi că eşti om şi că eşti perceput ca atare în dezordonata societate vădit haotică, astăzi mincinos globalizată. 

pag. 35

 

...mai stau un pic să respir şi cred, total nederutat că locul nostru ar trebui să ni-l ridicăm singuri însă, cu siguranţă, există totuşi câteva legi fireşti încă desigur neştiute toate, conform cărora avem nevoie de o Lume cu sus şi cu jos fiindcă, să nu uităm că toţi pornim de jos, ţintind mâna pe soclul moştenit, înfăşurat făţarnic de o turbată ambiţie nativă: cât mai sus, mai sus, tot mai sus...extrem de sus?

            Dar, oare ce s-ar întâmpla dacă în lume ar exista doar sus şi toţi muritorii ar avea acces necondiţionat la cele mai complexe şi condimentate idealuri? Răspund, în cunoştinţă de cauză, îndoită sub greutatea zilei de mâine, că atunci ar trebui să se subînţeleagă că acest Sus s-ar prăbuşi inevitabil tot jos, fiindcă nu ar mai avea acea bază minimă pe care să-şi susţină conştiinţa, pe baza căreia să-şi construiască şi ţeasă, în continuare constant, firele nevăzute ale grozavului destin uman. Dar, oare ce s-ar întâmpla totuşi dacă în lumea de Jos, deseori voit de strâmtă şi incomodă, ar exista doar şi numai Jos? …atunci, eu am să mă înclin respectuos să cred că n-ar mai avea rost viaţa, că nu ne-am mai zbate pentru nimic şi un nimic am trăi precum fiinţele cele mai elementare, puerile, infime, doar pentru ca să ne înmulţim şi apoi să murim… Şi am cunoaşte atunci poate, un ciclu vicios de supravieţuire feroce, care ar elimina din start progresul şi contactul cu materia cenuşie sangvin-convulsivă, elementară…

pag.  38

 

Acum, când simţi că ai devenit o simplă pradă uşoară, începi să alergi dintr-un colţ în altul, şi de la un timp...zvâcnirile inimii se înteţesc tot mai puternic, sacadat în timpanele-nfundate de atâta nepăsare şi, privind peste umeri nu mai vezi decât imensitatea naturii, a spaţiului şi aerului şi atunci, mai tare goneşti solitar, din ce în ce mai aprig, prin coridoarele de piatră şi te-mpiedici în castel, te scoli, te ridici iar pupilele se fac tot mai mici în bezna din jur...şi tot aşa...iar, într-o zi cândva, cazi sfâşiat de puteri şi gânduri şi ai senzaţia că cineva trage cu dinţii de viaţa-ţi, fiind vinovat pentru soarta ce ai primit-o doar tu...fiindcă nu ai putut face nimic tu şi atunci, te resemnezi astfel mult prea uşor inflamat, sfârşind cu sentimentul tragic al unui oftat îndelung, prelung, anemic: aşa a fost să-mi fie mie! 

pag.  42

 

Din nefericire, realitatea curentă a secolului XXI nu ne-a oferit decât şansa de a fi beneficiarii unor concluzii teoretice fantasmagorice şi nu în cele din urmă propagandistice care nu oferă însă propuneri, pârghii metodico-ştiinţifice ori soluţii atât de fireşti care ar trebui să fie livrate pe scară largă la nivel de societate, cu caracteristici cernute de predici şi prorociri private, lipsite de norocul de a deveni peste noapte împliniri pentru clustere de cobai obedienţi, puri, sinceri şi încontinuu datori unei societăţi care zace împrăştiată, tristă şi divizată printre dărămăturile actuale cerebrale globale.    

pag. 67

 

E trist că lumea îngustă de business contemporan se avântă hrăpăreaţă într-o cursă evolutivă care să escaladeze cele mai pertinente faze şi unde de boom... Toţi aleargă, din păcate, să atingă un oarecare prag intangibil raţional care zace ascuns într-un crâmpei de lumină verde al unei monede care se devalorizează zilnic pe buzele deja roase de molii. Dar chiar aşa stau lucrurile şi unele peisaje par să se schimbe deşi mulţi ani la rând şi timp de mai multe secole cumulate se credea în invincibilitatea unei doze de putere financiară şi... uite că aşa natura economico-financiară dar şi cea a naturii s-au omogenizat şi pasteurizat într-un mod total nefiresc astfel încât concertul vieţii mondiale pare în prezent atât de fals şi dezacordat încât chiar şi cel mai neavizat cunoscător al sunetelor şi notelor muzicale poate percepe preţul zgomotos pe care omul modern este obligat să-l îndure tot mai pregnant şi disimulat şi să-l asimileze în trupu-i fin de om meschin...

            Lumea se frământă, clocoteşte ca un vulcan morocănos şi neprietenos şi nu ştiu dacă zâmbetele mai pot supravieţui într-un noian de probleme şi catastrofe care îneacă zilnic în valurile înspumate tot mai mari suprafeţe din plajele unice şi nimeni nu se mai poate apăra de furia unor fluxuri şi refluxuri care nu-şi mai respectă programul contractual cu omenirea pitică, nici orarul şi nici măcar sensul primordial atât de binecunoscut. 

pag. 73

 

Traficul comercial contemporan s-a înecat subit şi fără paraşută într-un summum de rifturi abrupte înfipte-n sistemul capitalist care se dorea a fi unul practic elitist. Aşa se vedea lumea a treia de sus în jos, ca un vulcan nervos, iar acum se vede din ce în ce mai clar invers şi toate astea pentru că nu s-a dorit să se vadă limita la care bunul simţ să nu ignore disperarea celor care nu mai întrezăreau scăparea supravieţuirii-n lanţ.

Spaţiul comercial pregnant electronic s-a arătat iniţial ca un şarpe binefăcător care se unduia alene prin economia reală şi subterană fără a împroşca cu venin citadinii impertinenţi. Mai apoi aceştia au început să-l calce pe coadă pentru a-şi extinde teritoriul de vânătoare şi iată că de aici lucrurile au degenerat agale până spre o zonă gri, profund marcată pe harta micro-macro globală. 

pag. 79

 

Cine spune că ne îndreptăm într-o direcţie total nepotrivită se gândeşte în primul rând la faptul că expresia progresului tehnico-ştiinţific ar fi trebuit să marcheze o evoluţie pertinentă şi sinergică. Din păcate, procesul de făurire a democraţiei moderne pare să se poziţioneze în avalul ciclului de viaţă global, iar această mişcare nu poate fi cu nimic înlocuită sau aditivată atâta vreme cât căruţa şi încărcătura independenţei se blochează pe drumul ce duce către prosperitate şi adevăr. Prin urmare, atenţia ne este tot mai consistent manipulată şi deturnată de la lipsurile pe care cei din jurul nostru le trăiesc zilnic, în timp ce alţii aleargă teribil pe treptele devenirii şi desăvârşirii materiale. Şi astfel, în timp ce unii înghit în sec alţii se ling pe degete după bunătăţile trupeşti şi funcţiile domneşti.

Nimeni şi nimic nu mai pare însă să sudeze la rece sau la cald rifturile lipsei de proporţii materiale şi imateriale şi asta va revărsa doar valuri insurmontabile de resentimente şi ingerinţe nelămurite şi limpezite în lacrimi scurse din jgheaburile sufletelor ignorate. Este păcat că democraţia a ucis atât de repede, cu sânge rece, visele care păreau că pot oferi umanităţii egalitatea de şanse în societata modernă însă capcanele cu precădere imateriale au denaturat patriotismul şi mai ales apropierea generaţiilor noi de spiritul şi patrimoniul istoric naţional. 

pag. 81

 

Dacă nu se înţelege de aici faptul că lipsa importanţei coeziunii naţional-regional-internaţionale trebuie să vegheze viitorul şi să vâneze anormalul în orice context şi împrejurare, mai presus decât masa tăcerii financiare autoritare actuale, atunci salvarea umanităţii va rămâne clar suspendată la graniţa dintre vis şi realitate, atârnată-ntr-un context disonant şi arogant, febril instabil şi alarmant din punct de vedere comportamental şi decizional, care va apropia şi va atrage mimetic şi/sau magnetic, în mod firesc, regresul şi sub nici o formă progresul zilei de azi şi mâine, al nostru, al vostru şi al celor ce vor urma şi nu vor mai avea ce strânge în palmă: nici omenie, nici bogăţie şi nici chiar file fărâmate de istorie înecate-n glorie...

pag. 83

 

Şi nu este cu nimic neaşteptat că totul se doreşte iată să pară doar un joc stupid cu o miză jucată la o imatură ruletă rusească, indecisă şi cu reguli ale jocului total private de o metodologie credibilă. De altfel, economisirea populaţiei se evaporă într-un mediu nociv al cărui adeziv preferat îl constituie promoţia promisiunilor flegmatice, decupate din colaje arogante, bine meşteşugite şi diseminate prin tehnici promoţionale moderne.

Iar în condiţiile în care clipa setei de câştig tinde tot mai vizibil să primeze în faţa viitorului generaţiilor secolului XXII, nu mai putem avea nici măcar o scuză pertinentă faţă de stadiul malign în care s-a afundat brusc economia globală, care până în urmă cu câtiva ani plutea într-o iluzie mincinoasă şi oricum extrem de periculoasă. Cu toate acestea, contradicţiile economico-financiare care se aşează în prezent pe tava explicaţiilor filozofice şi a teoriilor de PR în încercarea de a explica şi/sau decodifica cauzele care stau la baza incertitudinii pieţelor curente nu fac decât să demonstreze că un castel virtual global s-a clădit pe fondul manipulării gândirii şi a reactivităţii spaţial-materiale a CCU. Şi cum adevărul iese mai mereu la suprafaţă, mai devreme sau mai târziu, nu se putea ca o înşelăciune discrepantă pe axa bogaţi-săraci să nu degenereze în băi de sânge informaţionale şi mai apoi într-o stare letargică şi anemică care s-a extins astăzi ca-ntr-un joc de domino în toate colţurile lumii.

Şi uite aşa, plonjăm cu toţii într-o piesă puerilă de teatru în care nu ni se mai repartizează corect rolurile iar activarea publicului nu se mai face în funcţie de NPA-urile acestuia ci prin feed-back-uri subliminale ambalate în doze incorect prescrise de factorii decidenţi EFS resopnsabili.  Cel mai trist este că tratamentele antistres administrate populaţiei globale, în calitate de beneficiari direcţi ai măsurilor derivate din guvernările moderne, nu par a mai îngrijora pe nimeni şi nici măcar nu mai stârnesc reacţii libere şi neretuşate la căpătâiul opaiţului scriitorilor şi/sau realizatorilor din mass-media şi se pare că se tot tergiversează o non-reacţie psiho-senzorială, blocată-ntr-un pântec societal părăsit parcă până şi de îngeri. 

pag. 85

 

Astăzi, călimara e tot mai tristă căci timpul din ea nu mai rezistă: alergă totul în jur şi nici umbra-i modestă nu mai zăboveşte în spatele-mi pe aleea prezentului. Dacă ţi-aş spune că nimic din aceste lucruri nu te va surprinde când le vei citi, vei spune probabil că-i doar un truc de rebut al unui magician şmercher de cartier. Nicidecum...e doar ceea ce simte un dinte mâncat de viu de cariile acide ale vieţii.

Ce vâltoare de nerv îţi mai trebuie oare ca să mai poţi să rezişti şi să te trezeşti întreg după ce iureşul cotidian te mărunţeşte în maşina-i de tocat vise...simt că nimic nu mă poate opri să alerg să zbier cu tărie pe hârtie şi totuşi febra musculară a falsului anturaj ce se pretinde a-mi fi aliat mă-ndeamnă să-mi tot cobor fruntea în faţa propriilor gânduri, trăiri, zvâcniri... 

pag. 87

 

Mă întreb iată, fără să cer urmă de răsplată, cine se poate da la comandă peste cap doar pentru un rest de medalie coclită şi neaerisită...iată că deşi ar fi poate normal să credem că trebuie să merităm să ne urcăm pe podium, astăzi constatăm stupefiaţi că nu-i nevoie de nici cel mai mic elogiu pentru a asista la un adevărat carnagiu pe şoseaua succesului, a căror victime normale şi/sau colaterale s-au confruntat fără drept de apel cu rezonanţa periculoasă şi atât de alunecoasă a pârghiilor neloiale, neegale şi anormale a paselor pe la spate, plasate pe tabla de şah a destinului omului... 

pag. 99

 

Plafonul orizontului care se surpă într-o clipă este atât de uşor de imaginat sau regizat dar nimic nu va fi adevărat. Nu ştiu maeştrii pedeştri ori feţele de mir când lumea îşi va încheia datoria şi pledoaria-i superbă cu trena terestră de probă...

Sunt multe semne mai mult rele decât bune oriunde în lume dar nimeni nu pare să regrete că sufletul ni-i îmbâcsit până la refuz cu pete şi raritate de bune fapte...extrem de puţine regrete îşi pleacă capetele discrete în jos de stele iar păcătoşii nu-şi mai şterg urmele şi mâinile. Abisul pare la rându-i că-şi merită regresul şi normalitatea îşi continuă nestingherită cursul în ritmul galopant al cârdului de ciori purtate-n amonte şi aval de vântul răzbunării mai sus de pământ. Şi uite aşa, deplinătatea oamenilor de ştiinţă se confruntă cu dileme care mai de care mai înţepenite-n minte şi se constată cu înfrigurare faptul că omul până la urmă tot şi oricum moare şi nu-i de găsit nici o scăpare... 

pag. 101

 

Oare asta-i tot ce poate o societate care a citit se presupune atâtea file de istorie deja predate? Cine se va resemna şi cine va merge mai departe în genunghi şi-n coate, părtaş fiind la moduri şi stiluri de viaţă şi conduită morală agravant de degradată şi privată de elementare coduri de conduită, ale căror fărâme de etică sunt iată în prezent pisate, în bătaie de joc chiar, în mojarul intelectualului cotidian credul cu trupul şi cuvântul. Ce ar trebui să înţeleagă, în primul rând, cei îndreptăţiţi prin comportamentul de consum al omului de rând?

pag. 103

 

Am tot aşteptat să înţeleg succesul din secolul acesta, fiind  contemporan cu viaţa, dar experienţa în lume mi-a arătat că nu-i nimic succesul dacă nu cunoşti regresul, că nu-i cu nimic mai important să ştii să-ţi faci un bagaj ordonat dacă nu cunoşti unde mergi, că nu-i cu nimic important să te îmbraci elegant dacă ocazia nu se asortează cu tine... Ei bine, succesul nu e totul, succesul e doar un pretext creat pentru a extrage din adevăr o parte de vanitate pregătită cu răutate într-o formă sumară care s-a dorit a fi rară dar care s-a multiplicat apoi, pe bandă rulantă, din interesul unora de a controla o latură umană care nu ştie până unde să-şi dozeze limitele şi secundele... Şi, pe nepusă masă, omul, cea mai fioroasă rasă se încăpăţânează să pună în centrul atenţiei axa destinaţiei pe care şi-o doreşte şi fără de care simte că practic nu trăieşte. 

pag. 105

 

Esenţa maleficului succesului va fi cu siguranţă martora evenimentelor care se vor succeda, cu o marjă predictibilă extrem de scăzută ceea ce ne va plasa evident într-o ipostază de groază cu reacţii prelungite de criză aparent fără scuză. Atâta doar că interferenţele regăsite pe axa EFS (economico-financiar-socială) globală, în măsura în care ar fi la sânge controlabile şi performant auditate de forţe competente, abilitate şi acreditate ar putea asigura premisa unui viitor care să deţină prerogativele unei şanse la viaţă corectă şi sustenabilă fără tăgadă. Jocurile de faţadă în care se lansează în continuare pionii aroganţi ai ordinii mondiale actuale devin subiecte permanente elocvente şi vădit condamnabile pentru binele şi respectiv bunăstarea finală a unor mase furioase pe sistemele, metodele şi mecanismele pe care le-au îndurat ca un păcat aparent predestinat şi care s-a afişat în secolul XXI pe fişa existenţială conjuncturală umană, probabil doar ca să ceară pomană...

Să nu cădem zic totuşi în chingile hărţuite, atât de recent reproiectate şi redimensionate pe care unele personaje, cu rol de blindaje globale, le întind fără urmă de osteneală ori socoteală, ca o cuvertură peste masa ce se doreşte a se lua, pretinzând şi prezentând disertaţii odioase, mincinoase şi profund ruşinoase prin care noi restul să credem că trebuie aşa să fim răsplătiţi pentru ceea ce suntem. Cu rolul de a emite o concluzie lipsită de umbre tenebroase de incertitudine haină dar general valabilă, mai spun doar atât şi nimic mai mult: joaca de-a succesul insuccesului este o luptă cu focul atunci când nu ştii sau poate nu vrei să afli unde în lume îţi este locul şi nicidecum norocul...   

pag. 108

 

Sunt desigur multe, şi poate chiar mult prea multe lucruri care mă îndeamnă să-mi răspund că succesul nu este o cauză, nu este o inerţie, nici chiar o inepţie ori beţie, ci este doar un pumn imun de aţă pe care-l aruncăm în faţă, ghidându-ne de multe ori orbeşte printr-o privelişte cazonă care deseori oboseşte.

Am discutat de multe ori cu oameni cu funcţii înalte şi ştiţi ce mi-au spus? ...că se luptă cu clipele jocurilor imaginare economico-financiare, fără să ştie dacă previziunile de ieri şi de azi vor fi rostogolite într-adevăr peste paleta viitorului de mâine. De obicei, tot mai puţini oameni de rând au succes, crezi că e firesc? …e mult prea trist că pesimismul global acaparează mentalitatea omului mileniului III şi-l face să se coboare într-un rift uman haotic de unde se cristalizează gradual resemnarea. 

Este oarecum simplu de înţeles că tot ceea ce te ajută să urci te face şi să cobori la un moment dat, chiar dacă liftu-i blocat, dar surpriza minunată constă în aceea de a amâna cât mai mult trenul de aterizare. Combustibilul necesar de a survola arealul succesului nu poate fi inepuizabil şi prin urmare, o atare coborâre va fi inevitabilă la un moment dat. De altfel, nimeni nu poate fi atât de absurd să nege o asemenea realitate. Succesul se dozează, cu anumite inflexiuni de maxim şi minim, iar scena comercială nu aşteaptă decât să surprindă un ciclu de viaţă neprielnic pentru a muşca cu sete din procentele cotei de piaţă ale succesului individual şi/sau de grup, frivol, cu care te afişezi în societate. Şi acum urmează să te întreb: ce crezi că primează în viaţă? Mai multe variante de răspuns consider că se găsesc bine adăpostite în mintea fiecăruia dar sunt ferm convinsă că pe primul loc avem foarte multe opţiuni în care succesul este dorit.

Stai şi aştepţi succesul… Bun, atunci eu îţi urez succes să-l găseşti, iar după ce l-ai întâlnit îţi urez succes să-l creşti şi după ce te afli pe panta ascendentă…îţi urez succes să-l întreţii aprins la un asemenea nivel. Nu, nu sunt deloc nepoliticos, din contră, aş vrea cu adevărat să se întâmple asta dar uite ce îţi mai spun: când îi urezi unei persoane să aibe sănătate, crezi că se va face bine exclusiv pe baza gestului tău iluzoriu? Ei bine, tot aşa se întâmplă şi în cazul succesului: îl doreşti, ni-l dorim cu toţii dar, cred că mai mult ne zbatem din răsputeri şi-ntr-un mod mult prea hilar pentru asta şi, mai mult…? Mai mult, respiră şi expiră acum…bun şi acum spune-mi dacă s-a schimbat ceva… Dacă nu, atunci hai să revenim la realitatea care ne înconjoară imaterial embrionar: o ciză economico-financiar-socială globală feroce care decimează milioane de agenţi comerciali şi milioane de familii, fără a ţine cont de nimeni şi nimic...

Ei bine, aşa începe totul, aşa se continuă jocul… 

pag. 110